Statistiques
Blogspot            ancien site - cliquer ici / old website - click here            Poetrypoem

AIME-MOI, Ô MON AMOUR (français / roumains)

PDF
Imprimer
Envoyer

AIME-MOI, Ô MON AMOUR

« Le jour n’est pas plus pur que le fond de mon cœur »

            Racine 1639-1699,

            Hippolyte, Phèdre IV, 2 

 

Aime-moi comme je t’aime, ô mon amour !
Viens, ô mon amour,
Habille de regards de tendresse
Mon poème fatigué !
Ce qui traverse mon sang
Brille en profondeur dans ma chair,
Se reflète dans mon chant,
Livre d’eau vive, page de primevères d’or !

 

Aime-moi comme je t’aime, ô mon amour !

 

Tu le sais, ô mon amour,
Ton nom est la pure lumière
Qui vogue et frissonne en moi,
Le ruisseau libre qui inonde de mélodie bleue
Mes os palpitants et la terre que j’habite !
Toi, mon amour, aube d’avant l’aube,
Arbre de feu, neige fleurie
De graines rouges !

 

Aime-moi comme je t’aime, ô mon amour !

 

Cette vive passion qui me brûle,
Ces mots qui tissent la trame flamboyante de ma vie,
Cette défaillance acharnée du langage
Qui donne à la sécheresse dans ma gorge ce goût d’amour,
Cette transparence des mots et des choses
Qui tiennent fermés les rideaux somptueux de la mort,
L’éblouissement du sourire, la main parfumée du soir
Qui ne cessent de vibrer dans mes strophes,
C’est toi, ô mon amour !

 

Aime-moi comme je t’aime, ô mon amour !

 

Ce buisson couvert de fleurs blanches et roses,
Ces bribes de phrases denses,
Ces vers légers comme le flottement satiné de l’aurore,
Ces silences entrecoupés de voix harmonieuses d’alouettes
Et de flammes fraîches,
C’est toi, ô mon amour !

 

Aime-moi comme je t’aime, ô mon amour !

 

Aime-moi cette nuit où glacée de peur ma main tremble,
Libellule d’ambre sur la tige d’une renoncule enfant,
Aime-moi à cette heure où l’étoile brillante du berger
Ne veut plus se coucher sur la rivière de ma poitrine
Et la voix de l’oiseau de l’amour
Epuise le mauve du ciel de sa complainte inépuisable !

 

Aime-moi comme je t’aime, ô mon amour !

 

Viens, ô mon amour, pose le brasier de tes bras
Sur le brasier de mes tempes enchantées,
Soie de l’ombre contre la soie des pupilles,
Etoiles moirées à la verte odeur de pommes fraîches,
Baisers qui font fleurir et embaumer les iris avant l’heure,
Et frémir de clarté l’amandier
De tes sein dans la main droite de la nuit !

 

Aime-moi comme je t’aime, ô mon amour !

 

            Athanase Vantchev de Thracy

Paris, le 3 janvier 2005

 

ROUMAIN :

Iubeşte-mă, dragostea mea

 

Iubeşte-mă, o, dragostea mea, aşa cum te iubesc eu !

O, vino, iubito,

Cu tandre priviri îmbracă

Ostenitul meu poem!

Cele ce-mi străbat sîngele

Adînc îmi strălucesc în trup

Oglindindu-mi-se-n cînt,

Carte de apă vie, pagini de primevères aurii!

 

Iubeşte-mă, o, dragostea mea, aşa cum te iubesc eu !

 

O, tu ştii, iubito,

Numele tău e curata lumină

Care pluteşte şi tresare-n mine,

Pîriul liber ce inundă cu albastru-i cînt

Înfioratele-mi oase şi tărîmul-n care şed!

Tu, dragostea mea, zori de dinaintea zorilor,

Copac de foc, zăpadă înflorită

Din roşie sămînţă!

 

Iubeşte-mă, o, dragostea mea, aşa cum te iubesc eu !

 

Patima aceasta vie ce mă arde,

Cuvintele acestea care ţes aprinsă torţă vieţii mele

Slăbiciunea aceasta înverşunată a vorbii

Care dă uscăciunii din gîntul mea acest gust al dragostei

Această transparenţă a cuvintelor şi lucrurilor

Care ţin trasă perdeaua luxoasă a morţii,

Uimirea zîmbetului, mîna împarfumată a serii

Care freamătă fără încetare în versul meu,

Eşti tu, o, dragostea mea!

 

Iubeşte-mă, o, iubito, aşa cum te iubesc eu!

 

Acest copăcel plin de flori albe şi trandafirii,

Aceste fărîme de fraze dese,

Aceste versuri uşoare ca plutirea satinată a zorilor,

Această linişte întreruptă de ciripit plăcut de rîndunele,

şi de flăcări noi,

Eşti tu, o, dragostea mea!

 

Iubeşte-mă, o, iubito, aşa cum te iubesc eu!

 

Iubeşte-mă în astă noapte cînd înghetaţă de teamă mîna-mi tremură,

Libelulă de chihlimbar pe tulpiniţa unui lăstar de iarba-broaştei,

Iubeşte-mă în astă clipă cînd steaua păstorului strălucitoare

Nu vrea să doarmă în rîul din pieptul meu

şi ciripitul păsării iubirii

Sfîşîie violetul cerului cu nesfîrşitu-i plîns!

 

Iubeşte-mă, o, iubito, aşa cum te iubesc eu!

 

Vino iubito, rugul braţelor aşează-ţi

Pe rugul tîmplelor mele uimite,

Mătase a umbrei către mătasea pupilelor,

Stea oglindită în verdele crud de miros de copaci,

Sărut ce deschide şi îmbălsămează stînjeneii înainte de vreme

Şi freamătă de limpezimea migdalului

De sînii tăi din mâna dreaptă a nopţii!

 

Iubeşte-mă, o, iubito, aşa cum eu te iubesc!

 

(Din volumul « Et la mer devenait chant/Şi marea deveni cîntec »)

(Du recueil « Et la mer devenait chant »)

 Traduit en roumain par Marius Chelaru